În România, sfecla a fost privită mult timp drept o plantă industrială. Sfecla roșie se utiliza doar la murături, fiind în rest ca inexistentă în gastronomia noastră. În ultimii ani, însă, se utilizează atât la mesele tradiționale, cât și în restaurante. Dacă și ție îți place sfecla roșie sau îți dorești să înființezi o cultură cu această plantă, din acest articol vei descoperi tot ce ai nevoie să știi pentru cultivarea ei.
Sfecla roșie este utilizată pentru a obține colorant alimentar, precum și pentru a fi consumată în stare proaspătă sau conservată. Este printre puținele plante care își păstrează caracteristicile chiar și după prepararea termică, în special dacă este gătită la cuptor, în coajă.
Este o plantă bienală, bogată în apă, săracă în grăsimi și cu un conținut ridicat de vitamine. Conține toate vitaminele din complexul B, vitamina A și vitamina C. Are un conținut ridicat de minerale, precum mangan, și calciu, fosfor, potasiu, fier și zinc.
Sfecla roșie are cerințe ridicate față de căldură. Germinează doar la temperaturi de 7-8° C și se simte bine la temperaturi de 15-20° C. Temperaturile minime pe care le suportă această plantă sunt cuprinse între -5° C și -8° C. Rădăcina tuberculizată nu rezistă la temperaturi sub limita înghețului.
Temperaturile care depășesc 30° C scad cantitatea și calitatea recoltei. Sfecla roșie este o plantă de zi lungă, adică are nevoie de minimum 14 ore de lumină pe zi.
În ceea ce privește umiditatea, sfecla roșie are nevoie de aproximativ 60-70% din capacitatea de câmp, iar în perioada de germinație, în primele faze de vegetație și la îngroșarea rădăcinilor (perioada iulie-august), planta are nevoie de c