Un soi foarte fertil, cu un fruct unic în formă de pară. Destinat cultivarii in ghivece sau cutii de balcon. Fructe decorative galbene aromate cu o greutate de 15-20 g și 3,5 cm în diametru. Arata grozav pe farfurie. Aplicație pentru consum direct și pentru conserve. Semănați pe pervaz în martie-mai sau după 15 mai direct în pământ. Este necesar să tăiați răsadurile la o distanță de 10x10 cm.
Cultura roșiilor: Plantare, îngrijire și dăunători [ Ghid ]
Informații generale despre cultura de roșii
Tomatele, denumite tradițional roșii, sub denumirea de
Lycopersicon esculentum Mill, fac parte din familia botanică Solanaceae, alături de ardei și vinete. Roșia este o plantă cățărătoare, perenă, anuală, care crește în zone cu climă temperată. Poate atinge între unu și trei metri înălțime. Tomatele se cultivă atât în câmp, cât și în sere și solarii, atât pentru consum propriu, cât și în sistem industrial. Se consumă în stare proaspătă sau conservată, sub forme de salate, preparate culinare cum ar fi supele, ciorbele, sosurile, precum și sub formă de bulion. În acest articol îți prezentăm tot ceea ce trebuie să știi despre cultura roșiilor.
Clasificarea soiurilor de tomate
Doar la noi în țară, cultura roșiilor cunoaște peste 70 de soiuri, însă la nivel mondial, numărul de soiuri este mult mai variat. Soiurile de roșii se clasifică în funcție de diferite criterii, dintre care amintim:
Soiuri de roșii clasificate în funcție de nivelul de creștere:
- Cu creștere determinată. Aceste soiuri cresc până când în apex se formează o inflorescență, apoi tulpina principală se oprește din a mai crește.
- Cu creștere nedeterminată. Soiurile cu creștere nedeterminată cresc, înfloresc și fructifică pe toată perioada de dezvoltare.
Soiuri de roșii clasificate în funcție de perioada de vegetație:
- Soiuri timpurii – 95-120 zile
- Soiuri semitârzii – 120-130 zile
- Soiuri târzii – peste 130 zile
În funcție de locul de cultivare, cele mai des întâlnite tipuri de culturi de roșii sunt:
- Culturi în câmp deschis (în spațiu neprotejat)
- Culturi în sere și solarii (în spații protejate)
Soiuri de tomate populare, cultivate în România
În țara noastră se cultivă peste 70 de soiuri, hibrizi și populații locale de tomate. Dintre soiurile de roșii care se cultivă cel mai mult în țara noastră fac parte: Argeș, Buzău 1600, Coralina, Ișalnița, Pontica, Precos, Siriana, Viorica și altele.
Când se plantează roșiile?
Cultura roșiilor necesită respectarea perioadei optime pentru plantat. Perioada diferă în funcție de spațiul în care se vor planta roșiile, în câmp sau sere și solarii. Repicatul este operațiunea prin care se răsădesc la distanțe mai mari plantele care au fost crescute în răsadnițe. Această operațiune se realizează la apariția primei frunze. În continuare îți spunem când se plantează roșiile, în funcție de spațiul în care va fi cultura roșiilor.
Plantarea roșiilor în câmp
Plantarea răsadurilor de roșii în câmp poate începe atunci când temperatura din sol se menține la aproximativ 10-12 grade Celsius timp de 5-6 zile. Calendaristic, această condiție se întrunește în jurul datei de 15-25 aprilie în zonele sudice și cu 15-20 de zile mai târziu în restul zonelor.
Pentru cultura roșiilor timpurii, se folosește răsad produs în ghivece, cuburi nutritive sau palete alveolare. Înființarea culturii se realizează prin răsad care se repică în ghivece sau cuburi nutritive, cu vârsta de 55-65 de zile. Pentru a obține răsaduri, semănatul se realizează în perioada 10-15 februarie.
Epoca de plantare durează 7-10 zile. Răsadurile produse în cuburi sau ghivece nutritive se plantează manual sau mecanizat. Înainte de a planta răsadurile, acestea se pregătesc, aplicându-le un tratament fitosanitar.
Se plantează pe fiecare strat câte două rânduri, la o distanță de 50-80 cm, în funcție de lățimea stratului la coronament. Distanța dintre plantele pe rând este de 25-30 cm. Astfel, se obține o densitate de 47-57 mii de plante/ha.
În primele 5-10 zile după plantare, este esențial să se ia măsuri pentru asigurarea densității planificate și protejarea acesteia de frig. Se udă ușor întreaga suprafață, cu 100-150 m
3/ha, sau 1-2 udări la fiecare plantă, astfel încât să nu se răcească prea mult solul, dacă nu au survenit ploi. După udare se realizează completarea golurilor cu răsad având aceeași vârstă și calitate.
Ulterior se efectuează o prășilă mecanică, apoi una manuală, menite să afâneze solul și să-i asigure o mai bună aerisire și încălzire. În plus, prin această lucrare se distrug eventualele buruieni. Prășilele mecanice și manuale se repetă de 2-3 ori, astfel ca pământul să fie în permanență afânat și lipsit de buruieni.
Plantarea roșiilor în sere și solarii
În spații protejate, cum sunt serele și solariile, cultura roșiilor se înființează în perioada 25 martie – 15 septembrie. Pentru cultivarea roșiilor în solarii, se pregătesc construcțiile, terenul, se înființează cultura și se realizează lucrările de îngrijire, apoi recoltarea. În funcție de perioada de vegetație, cultura roșiilor în solarii și sere se practică în mai multe cicluri, după cum urmează:
- Ciclul I. Semănarea se realizează în lunile ianuarie-februarie, iar plantarea se face la începutul primăverii, în luna martie. Recoltarea începe din luna mai.
- Ciclul II. Plantarea se face începând cu luna iunie, iar recoltarea se face în august-septembrie.
- Ciclul intermediar. Acesta poate exista, în unele cazuri, iar în cazul ciclului interimar, plantarea se face în luna mai, iar recoltarea se face în iulie.
Înființarea culturii de roșii în sere și solarii urmează o schemă specifică în funcție de tipul de solar, iar densitatea diferă în funcție de vigoarea plantelor, de zona de cultură, precum și de tehnologia care urmează a fi aplicată. Pentru ciclul scurt se utilizează densități mai mari, de exemplu 35-45 mii de plante/ha, iar pentru ciclul lung se utilizează densități mai mici, de 28-33 mii plante/ha. Plantarea se face manual, în gropi de dimensiuni corespunzătoare, care să permită ca bolul de pământ să se acopere cu 1,5-2 cm sol.
Plantarea roșiilor: Ghid pas cu pas
În continuare îți prezentăm care sunt pașii pe care trebuie să îi urmezi pentru a înființa cultura roșiilor în câmp, grădină, seră sau solar.
Pasul 1: Pregătirea terenului
Primul pas în plantarea roșiilor este pregătirea terenului. Acest pas presupune mărunțirea solului pentru a realiza patul germinativ, precum și nivelarea solului, pentru a preveni băltirile. Se realizează mobilizarea superficială a solului, prin două lucrări cu grapa cu discuri, efectuate aproximativ perpendicular una pe cealaltă. Mobilizarea adâncă a solului se realizează cu tractorul legumicol, printr-o arătură la 25-30 cm. Aceasta se poate realiza și prin săpat la cazma. Pentru mărunțirea și nivelarea solului se utilizează o freză pe tractor sau un motocultor echipat cu freză. De asemenea, aceste lucrări se pot efectua și cu unelte manuale, cum sunt sapa și grebla.
Pasul 2: Fertilizarea de bază
Al doilea pas presupune fertilizarea de bază, utilizând
îngrășăminte complexe. Se poate utiliza gunoi de grajd descompus sau semidescompus, superfosfat și sulfat de potasiu.
Pasul 3: Modelarea solului și marcarea rândurilor
Următorul pas este modelarea solului și marcarea rândurilor, pentru a se putea trece la plantarea efectivă.
Pasul 4: Plantarea
Plantarea este ultima lucrare și este recomandat să se desfășoare dimineața sau după-amiaza spre seară, atunci când soarele nu mai este atât de puternic și de prezent. De asemenea, se poate efectua plantarea și pe întreg parcursul zilei, atunci când este înnorat. Înainte de a planta răsadurile, acestea se udă bine, pentru a menține substratul pe rădăcini și a putea fi extrase cu ușurință din ghivece sau tăvițe alveolate.
La ce distanță se plantează roșiile?
Distanța de plantare recomandată între rânduri este 80 cm, iar distanța între plantele de pe rând este de 35 cm. Norma de plantat este de aproximativ 3600 de fire/1000m
2. Pot fi utilizate rânduri duble, astfel că se grupează două rânduri mai apropiate, la 60-70 cm, și un spațiu de 90-100 cm între rândurile grupate.
Adâncimea recomandată pentru plantare variază în funcție de înălțimea răsadurilor și este de 10-25 cm. În cazul tomatelor alungite, acestea se pot planta puțin mai adânc.
Activități necesare pentru îngrijirea culturii de roșii
Cultura roșiilor necesită anumite lucrări de îngrijire. Acestea încep prin completarea golurilor, activitate care se efectuează în general în primele 5-10 zile după plantare. Prașilele pot fi manuale sau mecanizate și se realizează de 5-7 ori. Iată care sunt principalele activități care sunt necesare pentru cultura roșiilor.
Irigarea culturii de tomate
Pentru cultura roșiilor în câmp deschis, irigarea se efectuează de câte ori este necesar, pentru a se menține umiditatea din sol de 50-60% din IUA (Intervalul Umidității Active), de la plantare și până la apariția fructelor, și de 60-70% din IUA în perioada fructificării. Pentru ciclul scurt, norma de irigare este de aproximativ 4000 m
3/ha, distribuită în 10-12 udări, iar pentru ciclul lung, norma de irigare este de aproximativ 6000 m
3/ha, distribuită în 15-20 de udări.
Pentru cultura roșiilor din sere și solarii, irigarea se realizează pe rigole și prin asperpsie.
Fertilizarea culturii de tomate
Dacă nu sunt efectuate analize de sol, se pot aplica îngrășămintele urmând un plan general. Pentru fertilizarea de bază se administrează gunoi de grajd descompus de origine bovină sau ovină în doze de 60-80 tone/ha. Se mai adaugă amendamentul de Calciu și superfosfat. Alături de rezervele solului, fertilizarea de bază asigură o parte dintre elementele nutritive necesare pentru cultura roșiilor. Restul necesar pentru dezvoltarea optimă a plantelor este obținut prin aplicarea îngrășămintelor în timpul culturii și poartă denumirea de fertilizare fazială.
Fertilizarea fazială se realizează prin două metode:
1. Aplicarea radiculară, la sol, împreună cu apa de irigare. Acest procedeu se numește fertiirigare.
2. Aplicarea prin stropire, singură sau împreună cu pesticide. Acest procedeu se numește fertilizare foliară.
Lucrări pentru asigurarea dezvoltării plantei
Alături de lucrările de îngrijire cu caracter general, care au fost prezentate anterior, există și anumite lucrări cu caracter special. Pe acestea le vom prezenta în continuare.
Palisare
Palisarea este o lucrare necesară pentru asigurarea unei bune etalări și conducerii plantelor pe verticală. Această lucrare permite o iluminare și aerisire mai bune pentru plantă. În cazul culturii în ciclul scurt, acest procedeu se realizează pe spalier de 40-50 cm, iar plantele sunt conduse orizontal pe sârma spalierului.
Copilit
Copilitul are un rol important, întrucât prin această lucrare se elimină lăstarii care concurează cu tulpina principală pentru apă, nutrienți și lumină. Această lucrare este una dintre cele mai importante lucrări de întreținere a culturii de roșii. Este obligatorie pentru culturile din grădini sau spații protejate. În cazul culturilor din câmp este recomandată, fără a fi obligatorie. Operațiunea presupune îndepărtarea lăstarilor care cresc la baza tulpinii sau a frunzelor principale, întrucât acești lăstari concurează cu tulpina și frunzele principale pentru apă, nutrienți și lumină.
Perioada optimă pentru copilire este atunci când lăstarii au 2-3 cm și nu mai mult de 5 cm, întrucât în această perioadă lăstarii se cicatrizează mai repede. Este recomandat ca această lucrare să se repete o dată pe săptămână. După copilire se aplică tratamente cu
fungicide, pentru a se preveni apariția putregaiului cenușiu, precum și
insecticide, pentru a preveni atacul țânțarului tomatelor.
Copilitul este important pentru obținerea unei recolte bogate și de calitate. Atunci când nu se realizează, planta asigură nutriția lăstarilor în detrimentul inflorescențelor și dezvoltării fructelor. Lăstarii netăiați devin noi tulpini și dezvoltă propriile lor flori și fructe, astfel că tulpina principală nu mai crește la cotele așteptate și scade capacitatea ei de fructificare.
Cârnit
Cârnitul presupune ruperea vârfurilor de creștere și se realizează la 3-5 inflorescențe în cazul culturilor din ciclul scurt și la 8-10 inflorescențe în cazul culturilor din ciclul prelungit. Are rolul de a stimula polenizarea și de a grăbi maturarea fructelor.
Defoliere
Defolierea presupune îndepărtarea frunzelor îmbătrânite sau bolnave de la baza plantelor. Această lucrare se realizează treptat, până la nivelul inflorescenței la care începe maturarea primelor fructe.
Care sunt principalele boli și principalii dăunători ai culturilor de roșii?
Alături de principalele lucrări de îngrijire a culturii tomatelor, este esențial să cunoști și care sunt principalele boli și principalii dăunători care pot afecta cultura roșiilor. Ți le prezentăm în continuare, pe scurt.
Mana
Mana este o boală care afectează toate organele plantei, cu excepția rădăcinilor. Atunci când planta este afectată de mană, pe frunze, la vârful și pe marginea foliolelor apar pete de culoare verde-cenușiu închis. Pe partea inferioară a petelor se poate vedea un puf albicios. Țesuturile atacate de mană se brunifică și se usucă. Această boală poate evolua foarte repede în cazul culturilor din solarii.
Făinarea
Făinarea este o boală care atacă doar frunzele, începând cu cele de la baza plantei. Pe partea superioară a frunzelor atacate se pot observa pete galben-aurii, pete care ulterior se acoperă cu fructificațiile ciupercii sub forma unui praf. Ulterior, fructificațiile acestei ciuperci se extind și pe partea inferioară a frunzelor. Frunzele atacate se necrozează și se usucă.
Pătarea cafenie
Pătarea cafenie apare întâi pe frunzele de la baza plantei. Inițial apar pete de decolorare pe ambele părți ale frunzei, iar apoi acestea se intensifică în culoarea galbenă pe fața superioară a frunzei. Pe partea inferioară a frunzei apare un puf de culoare cafenie. Atunci când atacul este puternic, frunzele se usucă. Această boală este specifică pentru cultura roșiilor din spațiile protejate și este favorizată de umiditatea ridicată, temperatura moderată și lipsa aerisirii.
Putregaiul cenușiu
Putregaiul cenușiu atacă în special fructele, însă agentul patogen poate ataca și tulpina și frunzele. În general, atacul vizează fructele verzi și începe în zona pedunculului. Se prezintă sub forma unor pete cenușii apoase. Boala este foarte periculoasă în special pentru cultura roșiilor din sere și solarii.
Septorioza
Atacul începe pe frunzele bazale și se prezintă sub forma unor pete mici, circulare la început. Aceste pete își măresc apoi dimensiunea, se colorează în brun pe margine și alb-cenușiu în centru. Țesuturile atacate se necrozează și se usucă începând de la baza plantei.
Alternarioza tomatelor
Alternarioza tomatelor este o boală care atacă toate organele plantei. Pe frunze se formează pete brune, aproape rotunde, care în interior au zone concentrice. Aceste pete se măresc și cuprind întreaga frunză. Frunzele sunt foarte sensibile la atacul acestei boli, iar când sunt atacate, pe ele se formează pete rotunde, de culoare brună. Petele se înnegresc apoi, devin lucioase și ușor concentrice.
Omida fructelor
Omida fructelor este un dăunător cu 2-3 generații pe an. Larvele rod frunzele plantelor, pe care produc perforații. Începând cu vârsta a treia, larvele pătrund în interiorul fructelor, distrugând semințele și țesuturile.
Molia minieră a frunzelor de tomate
Molia minieră a frunzelor de tomate atacă toate părțile verzi ale plantelor, iar pagubele sale pot ajunge chiar și la 100%.
Când se culeg tomatele?
Tomatele din cultura roșiilor de câmp se recoltează atunci când fructele ating gradul de maturare dorit. Recoltarea poate fi realizată manual sau prin anumite mijloace mecanice. În cazul culturii din sere și solarii, recoltarea se efectuează eșalonat, atunci când fructele ating stadiul de maturare optim.
În ciclul scurt, fructele sunt bune de recoltat în perioada 25-30 mai în zonele sudice și sud-vestice, iar în celelalte zone, în perioada 5-15 iunie. În ciclul prelungit, recoltatul are loc cu 5-10 zile mai târziu decât în cazul ciclului scurt. La ciclul scurt, perioada de recoltare se încheie în jurul datei de 30 iulie, iar la ciclul prelungit, la 15 septembrie.
Cum se depozitează tomatele?
Depozitarea se face adeseori în cutii de carton. Indiferent în ce stadiu sunt culese, fructele nu se înmoaie imediat după recoltare, ci rezistă câteva zile, în funcție de soi. Capacitatea de depozitare a tomatelor depinde însă de maturitatea fructelor la recoltare, precum și de soi. Iată care este capacitatea de depozitare:
- Tomate semiroșii la recoltare – temperatură de 13-15 grade Celsius, umiditatea aerului de 90-95%, durata de depozitare 14-20 zile
- Tomate roșii la recoltare – temperatură de 10-12 grade Celsius, umiditatea aerului de 75-80%, durata de depozitare 10-14 zile
- Tomate roșii la recoltare – temperatură de 4 grade Celsius, umiditatea aerului de 90-95%, durata de depozitare 21-28 zile, cu pierdere de gust
Pot fi conservate, pentru a fi păstrate peste iarnă.