Morcovul se cultivă pentru rădăcinile sale bogate în substanțe nutritive și vitamine. Morcovul este o plantă bienală. În primul an formează rădăcina pivotantă și o rozetă de frunze, iar în al doilea an formează tulpina, florile și fructele. Rădăcina morcovului se consumă proaspătă, în salate sau sub forma diverselor preparate. Morcovul este apreciat pentru conținutul său de glucide, lipide, proteine, vitaminele A, C și B, săruri minerale, fier, fosfor și altele.
Sistemul radicular al morcovului pătrunde în sol până la 60 cm. Rădăcina sa începe să se îngroașe la aproximativ 60 de zile de la germinare. Culoarea portocalie a morcovului este dată de conținutul bogat în caroten, iar intensitatea culorii rădăcinii este direct proporțională cu cantitatea de substanțe nutritive.
Temperatura optimă pentru ca semințele de morcov să germineze este de 20-22° C. Dacă este îndeplinită această condiție, plantele răsar în 10-15 zile de la semănat. Morcovul suportă și temperaturi mai scăzute, de 3-4° C, însă în acest caz, răsărirea plantelor poate dura până la 20-25 de zile. Pentru o creștere și o dezvoltare optimă, este necesar ca temperatura să fie de 18-20° C.
Morcovul are cerințe ridicate în ceea ce privește apa și este sensibil la secetă în perioada de răsărire. În perioada îngroșării rădăcinilor, este necesar să se asigure o umiditate optimă în sol, de 75%. În cazul în care umiditatea alternează de la secetă la exces, rădăcina crapă. Seceta îndelungată și temperaturile ridicate duc la lignificarea rădăcinilor.
Cu toate că morcovul nu are cerințe ridicate în ceea ce privește lumina, este necesar să se evite umbrirea în perioada dezvoltării rădăcinii.
Morcovul preferă solurile cu textura ușoară și un pH neutru, bogate în nutrienți.
Iată care sunt cerințele care trebuie respectate pentru a cultiva morcovul.
Se recomandă ca morcovul să se cultive după plante legumicole care se recoltează devreme și lasă terenul curat de buruieni. Printre plantele premergătoare recomandate se numără tomatele, ardeiul, castraveții, dovleceii și vinetele. Nu se recomandă cultivarea morcovului după țelină, păstârnac, ceapă, usturoi, cereale sau legume din grupa vărzoaselor.
Terenul pentru cultivarea morcovului se pregătește din toamnă, când după desființarea culturii premergătoare se aplică fertilizarea de bază, după ce s-a efectuat o analiză chimică a solului. După fertilizare, solul trebuie mobilizat la adâncimea de 25-30 cm.
Primăvara devreme se realizează încă o fertilizare a solului, iar după aceasta, solul se mărunțește și se nivelează. Se poate realiza o erbicidare preemergentă pentru a preveni apariția buruienilor.
Semănatul se realizează primăvara devreme, când terenul s-a zvântat. Este recomandat ca terenul să aibă brazde înalte, evitând astfel stagnarea apei. Pot fi înființate 3-4 rânduri pe brazdă, iar distanța între plantele de pe rând este recomandat să fie 4-5 cm, cu o adâncime de semănat de 2,5-3 cm.
Bolile și dăunătorii morcovului se combat prin aplicarea de tratamente cu fungicide și insecticide specifice. Se recomandă alternarea produselor cu substanțe active diferite, pentru a evita apariția bolilor sau dăunătorilor rezistenți la acțiunea produselor fitosanitare.
Atunci când rădăcinile morcovului ajung la grosimea unui creion, poate fi realizat răritul, pe suprafețe mici. Distanța dintre plantele de pe rând trebuie să fie 4-5 cm. Răritul se efectuează după o udare sau după o ploaie, atunci când solul este suficient de umed, astfel încât să nu se deranjeze plantele rămase în cultură.
Irigarea se poate realiza prin aspersie sau pe rigole. Inițial, se recomandă utilizarea a 8-100 metri cubi/ha. După ce morcovul avansează în vegetație, se măresc normele de udare. Se execută încă 4-5 udări, a câte 250-400 mc/ha fiecare. Umiditatea solului trebuie să fie constantă, iar pentru a se menține umiditatea se poate efectua mulcirea solului cu resturi vegetale sau folii speciale.
Recoltarea
Recoltarea se poate realiza manual, mecanizat sau semimecanizat. Se recomandă să nu se întârzie recoltarea, deoarece acest lucru poate cauza deprecierea calitativă a rădăcinilor, care se întăresc, pot crăpa ușor și își reduc rezistența la păstrare. Se recomandă să nu se recolteze în perioadele ploioase, pentru a se evita deprecierea rădăcinilor. După recoltare, se îndepărtează frunzele, se sortează rădăcinile și acestea se depozitează.